Translate

11 ianuarie 2014

UN ROMAN DOCUMENT

 

 

Ora 25

 

 

Virgil Gheorghiu

 

 

             "N-am fost niciodata despartit de Romania, iar daca intr-o zi ma voi intoarce in Romania, ma intorc acolo unde sunt radacinile mele si nu ma mai misc, daca nu pe pamant, atunci in cerul romanesc de acolo "

                  Virgil Gheorghiu

 

 

            Constantin Virgil Gheorghiu este cel mai cunoscut romancier roman din exil, interzis timp de 45 de ani in comunism.

            Faima i se datoreaza in primul rand romanului Ora 25, publicat in 1949.

            Este povestea unui taran roman, Iohan Moritz, care trece pe rand drept evreu, apoi roman cand ajunge prizonier la unguri, este salvat de nazisti ca sa ajunga intr-o inchisoare americana drept colaborator al acestora.

            Povestea este doar semi-fictionala, caci Gheorghiu insusi, in calitatea sa de vechi diplomat, a fost arestat de autoritatile americane dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

            In 1938, am fost in lagarul de evrei din Romania. In 1940, in lagarul de romani din Ungaria. In 1941, in Germania, intr-un lagar de unguri.. In 1945, in lagarul American. Alaltaieri, am fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagar...

    Virgil Gheorghiu a ramas inca marele necunoscut pentru cititorii din Romania pana astazi. Cartea care l-a facut celebru la jumatatea sec. XX , Ora 25, tradusa in franceza si publicata de Editura Plon in 1949, a aparut si in romana, limba in care a fost scrisa, dupa mai bine de patru decenii in 1991, dupa ce a facut inconjurul planetei, in 30 de limbi straine. 
    Virgil Gheorghiu s-a nascut in 1691 in satul Razboeni intr-o familie de preoti ortodoxi, foarte saraci, la o luna dupa ce Romania intrase déjà in razboi si, ca o fatalitate, razboiul ii va marca intrega viata.
Virgil Gheorghiu  devine ziarist si se va insura cu o avocata de origine evreiasca (intocmai ca si un ul dintre personajele centrale din cartea sa). Datorita promulgarii legii rasiale cei doi tineri sunt impiedicati sa profeseze si astfel aleg sa plece din tara. In cele din urma dupa mai multe cautari si drumuri pleca spre  Germania, convinsi fiind ca acolo vor fi salvati dar odata ajunsi acolo sunt trimisi in inchisoare de americani.    Incepe un drum lun prin “pantecele balenei” fiindca vor trece timp de mai multi ani dintr-un lagar in altul.
    Razboiul pe langa masacrele pe care le creeaza direct pe campul de lupta naste datorita coalitilor si intereselor politice de la nivel inalt tot soiul de conjuncturi si prejudecati  in care oamenii pioni se trezesc aruncati. Nu mai stii cine esti, nu mai stii nici cine sunt ceilalti; nu poti afla decat atunci cand te trezesti inchis si torurat, acuzat de lucruri care iti sunt starine dar pe care sistemul birocratic, indiferenta, minciuna,  incompetenta, lipsa de respect fata de om ca individualitate, haosul general  le dicteaza.

    Cartea Ora 25 vorbeste despre discrepanta dintre identitatea artificiala, stampila autoritatilor si identitatea personala asumata;  despre tragedia omului care ajunge  treptat la o instrainare totala de tot ce il defineste pe el ca om.

    Actiunea se petrece in timpul celeui de al doilea razboi mondial. Personajul principal este un taran roman din tata in fiu , Johann Moritz, caruia istoria ii pune in carca identitati fictive ce il fac sa para mereu altcineva. Totul incepe de la un fals in acte. Este cu usurinta inregistrat ca fiind evreu si astfel este trimis in Romania in  lagar impreuna cu alti evrei, primind numele de Iacob Moritz.

    Acolo,  pe de o parte este supus chinurilor de catre autoritati care nu vor sa-si asume  faptul ca s-a facut o eroare si vor sa-l convinga ca este evreu iar pe de alta parte are de suferit din cauza detinutilor evrei care il scuipa in fata si –l ponegresc pentru ca si-a abandonat neamul si il acuza ca ii este rusine sa-si recunoasca  apartenenta. Mai intai este hartuit pentru ca nu vrea sa vorbeasca evreieste iar apoi hulit ca nu a invatat limba, asa ca Johann incepe incet incet sa se conformeze si sa invete  idis pentru a putea comunica cu ceilalti detinuti.

    Acesta este numai inceputul a ceea ce urmeaza sa fie viata lui Moritz, el va trece din mana in mana autoritatilor si va face nenumarati ani de lagar.  Ajuns in Budapesta va fi prins de politie si acuzat ca este spion roman, ca apoi sa fie vandut in Germania sub numele de Janos Moritz, acolo va avea parte de o alta “surpriza”, ca apoi sa fie preluat de americani si tarat prin alte lagare… si toate acestea fara absolut nici un motiv, fara ca Moritz sa fi omorat sau sa fi facut rau vreodata unei finite vii, nici macar sa se fi facut “vinovat” de nationalitea lui reala. Traind din lagar in lagar nici macar cursul evenimentelor de afara nu le constientiza, de la o zi la alta nu mai stia ce scrie in actele lui sau al cui dusman “declarat” este.
“In 1938, am fost in lagarul de evrei din Romania. In 1940, in lagarul de romani din Ungaria. In 1941, in Germania, intr-un lagar de unguri.. In 1945, in lagarul American. Alaltaieri, am fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagar..”

    Poate acesta enumerare vi se pare socanta si monstruasa, ei bine nu,  aceasta enumerare nu insemna mai mult decat  o fisa, o insiruire care nu spune nimic. Povestea lui Moritz se afla in spatele acestor mutari dintr-un lagar in altul, in spatele utopiei, in intamplarile pe care le-a trait, in inlantuirea de fapte  si personajele de care a dat si mai ales in faptul ca toate acuzatiile care ii sunt puse in carca se schimba in functie de ceea ce se intampla in exterior. El nu este decat o mica piesa intr-un  mecanism gigantic pe care nu-l cunoaste,  nu poate sa si-l imagineze si sa inteleaga modul in care functioneaza.
    Cartea este remarcabil scrisa. Desi actiunea este tulburatoare, toate evenimentele, toate incercarile la care personajele sunt supuse sunt redate cu umorul inocent al  acestui fiu de taran care ajunge sa vada si a cunoasca lumea in 13 ani de lagar.
    In paralel, pe parcursul cartii se dezvolta povestea lui Train Koruga si a sotiei sale ( povestea reala a lui Virgil Gheorghiu). Traian presara actiunea cartii cu propriile sale reflexii ce privesc lumea in care traieste, lumea care este conturata de diverse evenimente si mentalitati menite sa dea o noua fateta istoriei omenirii.
    “Robotul nu se poate schimba dupa om. Tu trebuie sa te schimbi si sa –ti coordonezi miscarile dupa el. Asa e  firesc- a zis functionarul-, fiindca el este un lucrator perfect, iar tu nu! Nici un om nu e un lucrator perfect. Numai masinile sunt! La ele trebuie sa privim, ca sa invatam cum sa muncim! Ai inteles? Invata de la masini disciplina si ordinea. Dar tu nu ai sa ajungi niciodata un lucrator de clasa-ntai! Dar tu  esti ungur, si ungurii, in fabrica, se uita la femei, in loc sa se uite la masini!”
     Traian Koruga se gandeste ca o noua societate tehnica poate crea confort dar nu si spirit. Si fara spirit nu exista geniu, exista numai mase si numere, oameni imatriculati precum masinile. O societate lipsita de oameni de geniu dispare.
“- Noi, personal, o sa murim aprope sigur in lanturile barbarilor tehnici! Romanul meu va fi acest epilog.
-Ce titlu ai?
-Ora 25, a zis Traian. Acesta este timpul in care orice incercare de salvare e prea tarzie: chiar Mesia daca ar veni, ar fi prea tarziu. E nu ultima ora, ci o ora dupa cea din urma ora. Este, cu precizie, timpul societatii occidentale. E ora actuala. Ora exacta!..”

    Ora 25 este o carte care intr-adevar ar trebui sa fie considerata ca una dintre cele mai importante scrieri ale literaturii romane. Virgil Gheorghiu a scris un roman simplu si complicat in acelasi timp, pe cat de frust si dur ca epica, pe atat de rafinat ca organizare interioara. Este o carte de analiza a mentalitatilor si natiunilor, dar mai ales a omului ca fiinta individuala intr-o perioada istorica deloc prea indepartata.
    Ora 25 este o carte extrem de actuala pentru ca trecutul de atunci nu este decat inceputul prezentului de azi. Autorul, Virgil Gheorghiu, nu numai ca a inteles si a analizat extrem de bine oamenii, istoria, contextul politic si social; perioada in care a trait, dar a putut sa extraga din toate acestea esenta, care dupa atatia ani se maifesta atat de concret in viata noastra de zi cu zi.
    Nu este o carte care acuza, discrimineaza sau invinovateste nelegitm. Ora 25 povesteste bazandu –se pe un context istoric, pe propria experienta de viata a autorului, pe povestile de viata ale miilor de oameni , pe  evenimentele si efectele negre ale razboiului.
    Umorul din acesta carte este  dictat de  context , de atutudinea, comportamentul  si  replicile personajelor , de utopie si nonsensuri in contrast cu mintea analitica a lui Traian si inocenta candida a lui Moritz. Umorul lor nu este menit sa batjocoresca, sa incrimineze sau sa caricaturizeze, este un umor “crunt” as putea spune, o ironie neagra care imbina rasul cu plansul, este  tipul de umor  roamnesc de a face haz de necaz.
    Sfarsitul cartii este curpinde in cateva pagini estenta romanului, este strigatul de final, este miezul lumii in care traim, este ce sta scris in subconstientul oricarui om, este adevarul fata in fata cu minciuna.


 

Carti scrise de acelasi autor:
     Virgil Gheorghiu - Hristos in Liban

   „Hristos în Liban” este un cânt închinat suferintei si sacrificiului, pe care autorul îl asterne pe papirusul memoriei literaturii universale în urma unui sejur de opt luni, petrecut în 1979, într-o manastire din apropierea Beirutului.
   Este martor ocular al macelului la care au fost supusi maronitii din partea musulmanilor, un popor de la început crestin si tot de atunci mai obisnuit cu suferinta si moartea decât cu viata însasi.
   Maronitul primeste suferinta si moartea nu pentru ca n-ar putea lupta împotriva sau pentru ca s-ar fi prea obisnuit cu ele, ci pentru ca stie ca acolo unde nu este suferinta si moarte nu exista înviere
(Lucian Blaga).
   Învierea lui Hristos este iubirea lui Dumnezeu care asigura rezolvarea si biruinta fiintei umane. Adevarata iubire înseamna a spune cuiva Tu nu vei muri niciodata!
(Gabriel Marcel).
    Poporul maronit îsi asuma suferinta pentru ca Dumnezeu i-a declarat „Tu nu vei muri niciodata!” si pentru ca mai stie din Scriptura ca Libanul este salasul lui Dumnezeu, care în veac nu se va clinti.
   Îmbarbatati de cuvântul Mântuitorului „Îndrazniti, Eu am biruit lumea!”, maronitii nu vor coborî de pe cruce decât pentru a urca în cer, iar daca ora 25 va veni pe nesimtite, ei stiu ca Dumnezeu va face „un pogoramânt pentru ei si-i va trece direct de pe cruce, de pe pamânt, la cer, în ora vesniciei, fara sa-si paraseasca trupurile lor de carne si sa le lase în vestiarul cimitirului, pâna la înviere”.
 
    Virgil Gheorghiu - Marele exterminator si Marele Sinod Ortodox 

 
   Într-un stat comunist, individul este nul, nu are nici o valoare. Marxism-comunismul nu recunoaste decât forta maselor. Stalin a descoperit însa ca, asa cum atomul, desi este cea mai mica parte din univers, produce energia cea mai mare – energia atomica, tot asa si individul, desi este neînsemnat, este sursa celei mai mari energii sociale.
   Aveam pâna acum energia maselor. Pentru a o declansa, se folosea politica, propaganda, grevele, manifestarile de strada si revolutiile. La ora actuala, energia maselor este depasita de energia individului. La fel cum energia petrolului, carbunelui si a electricitatii este depasita de energia atomica. Pentru a folosi energia atomului s-au construit uzine speciale, foarte costisitoare. Pentru a folosi energia atomului social, a individului, Stalin (absolvent al seminarului teologic) a descoperit uzine care exista deja: bisericile.
Stalin i-a dat ordin patriarhului Rusiei sa vina cu „blindatele, infanteria si artileria grea” a bisericii ortodoxe si sa se alature armatei rosii în marele efort al razboiului. Aportul militar al bisericii a fost atât de mare încât Stalin l-a egalat bombei atomice. Majoritatea tarilor ortodoxe fiind comuniste si având ierarhi sabotati, Stalin a hotarât ca Sfântul si Marele Sinod Ortodox sa se reuneasca la Chambesy, lânga Geneva  [astazi, tot la Geneva, cercetatorii cheltuiesc miliarde de euro pentru a descatusa energia celei mai mici particule din univers, pe care au denumit-o... particula lui Dumnezeu” iar comunistii rusi cer canonizarea lui Stalin!].
   România foloseste deja noua energie. Preotii sunt platiti din banii partidului comunist capitalizat. Totul se deruleaza ca înainte, cu o singura schimbare, pe care nimeni nu o distinge la prima vedere. O schimbare de directie: raiul nu mai e în cer, ci pe pamânt, raiul colectiv, raiul social (Republica Penitenciara sau Big Brother-iana). Toti crestinii lupta pentru a ajunge în rai si astfel sunt angajati în mod automat în lupta pentru realizarea comunismului capitalizat, a raiului! Stalin redivivus!

     Virgil Gheorghiu - Ora 25

    Virgil Gheorghiu - Omul care calatorea singur

Omul care calatorea singur, este cea mai buna carte a lui Virgil Gheorghiu.

   Opunându-se regimului comunist, în 1948 Virgil Gheorghiu se stabileste în Franta. Romanul sau Ora 0 îl consacra definitiv în lumea libera, însa descoperirea unei opere aparute în timpul razboiului, favorabila redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentala.

   Îsi explica atitudinea într?un nou roman – "Omul care calatorea singur" –, dupa ce petrece un timp în America.  



     Virgil Gheorghiu - Reportaje de razboi

   Ard malurile Nistrului. Am luptat în Crimeea. Cu submarinul Delfinul la asediul Sevastopolului
Când gen. Antonescu a ordonat „trecerea Prutului”, Virgil Gheorghiu era corespondent de razboi. Dupa aventura cu „Delfinul” s-a îmbolnavit si a parasit frontul.

   Dupa 23 august 1944 refuza sa se mai întoarca în România ocupata de sovietici. Trece prin mai multe închisori si lagare, iar în 1947 este eliberat si va scrie celebrul roman „Ora 25”.

   Putem face o paralela între bolsevism si democratie, între URSS si UE. In Basarabia toti oamenii (rusi, români, evrei) erau goliti de sentimente, li se omora sufletul, deveneau niste animale-roboti.

   Deosebirea era ca unii dictau (iudeo-bolsevicii) si altii executau sau erau executati (crestinii - români sau rusi). Ca si dictatura URSS, democratia UE de azi, urmareste omorârea sufletului crestinilor. Viclenia sarpelui este ca azi, în deplina libertate, omul e ispitit si pacalit sa aleaga raul ca fiind bun.
   1. Ard malurile Nistrului
   2. Cu submarinul Delfinul la asediul Sevastopolului
   3. Am luptat in Crimea

    Fragment:
   "Din centru se înalta nenumarate perdele de fum. Priveam cu ochii aburiti tabloul orasului care arde. Mai aveam trei kilometri pâna la Chisinau. Nu am avut taria sa intru în oras. Ma gândeam sa ramân acolo ...
În timpul acesta, din lanul de grâu de pe partea dreapta a soselei ies înaintea masinii doua fete cu buchetele de flori salbatice de câmp, în mâna. Ne opresc si ne ofera florile. Aveam tocmai o pana la motor. si cât am stat acolo pentru reparatie, am stat de vorba cu aceste doua fete. Ambele erau foste eleve ale Liceului Eparhial din Chisinau. Fusesera colege de clasa si de banca. De abia dadusera examenul de admitere în clasa a V-a si nu mai putusera urma scoala. Basarabia a fost rapita de bolsevici si cele doua fete au fost obligate sa intre lucratoare la Fabrica de tutun". (Ard malurile Nistrului)

     "Un roman document, cutremurator pentru cititor, un roman care scoate la iveala adevarata fata a lumii sovietice impreuna cu evreimea care locuia in Basarabia. O carte care scoate crud si sincer in fata cititorului,  realitatea razboiului  de eliberare a Basarabiei, cruzimile inimaginabile la care au fost supusi romanii din Basarabia in timpul ocupatiei fratilor sovietici si a conlocuitorilor dati de poporului ales."


Cristian Dobrete






     Virgil Gheorghiu - Dumnezeu nu primeste decat duminica

 
     Virgil Gheorghiu - Casa de la Petrodava


    Casa de la Petrodava, are, fara îndoiala, farmecul unei aventuroase povesti de dragoste (a câtorva povesti de dragoste), multiplicata sub aceleasi auspicii ale unui fond etnic si natural (rustic) de un exotism neguros, frapant, dintr-un tinut montan al Europei rasaritene, în care stapânesc cu strasnicie înca, severe si de neeludat, cutume existentiale stravechi.
   Casa de la Petrodava e romanul pasionant al agoniei unei lumi arhaice, primare, ce si-a supravietuit – incredibil de mult, dar frumos în puritatea esentei sale comportamentale – condamnarii definitive pe care i-a pregatit-o, cu agresivitate abuziva, ascendenta lumii moderne de azi.
   (Revista Mozaicul, Craiova)


   Casa de la Petrodava, are, fara îndoiala, farmecul unei aventuroase povesti de dragoste (a câtorva povesti de dragoste), multiplicata sub aceleasi auspicii ale unui fond etnic si natural (rustic) de un exotism neguros, frapant, dintr-un tinut montan al Europei rasaritene, în care stapânesc cu strasnicie înca, severe si de neeludat, cutume existentiale stravechi.
Casa de la Petrodava e romanul pasionant al agoniei unei lumi arhaice, primare, ce si-a supravietuit – incredibil de mult, dar frumos în puritatea esentei sale comportamentale – condamnarii definitive pe care i-a pregatit-o, cu agresivitate abuziva, ascendenta lumii moderne de azi.
(Revista Mozaicul, Craiova)
 
     Virgil Gheorghiu - Condotiera 
     Virgil Gheorghiu - Ochiul american 

   În noua epoca, ochiul american a înlocuit ochiul lui Dumnezeu. Autorul denunta ororile universului materialist si stiintific, comparându-l cu universul încarcat de spiritualitate – un univers tainic, curat si plin si iubire.
   Societatea – Uzina nu accepta individualitati. Ea nu poate supravietui decât cu conditia ca oamenii planetei sa devina uniformi. Strict asemanatori unii cu altii. Cum sunt piesele unei masini. Oamenii trebuie sa aiba dorinte uniforme, gusturi uniforme, nevoi uniforme, gusturi uniforme, nevoi uniforme.   
   O respiratie uniforma si o viteza uniforma. Pentru a le face standard, satelitii trimit zi si noapte oamenilor mesaje...”
    În noua epoca, ochiul american a înlocuit ochiul lui Dumnezeu. Autorul denunta ororile universului materialist si stiintific, comparându-l cu universul încarcat de spiritualitate – un univers tainic, curat si plin si iubire.
     Virgil Gheorghiu - Marele exterminator si Marele Sinod Ortodox

Marele exterminator si Marele Sinod Ortodox

    “Nu societatea în care traim ne mântuieste, ci felul în care traim în ea… Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieste în Sodoma” - Sf. Ioan Hrisostom (P.G. 49 col.334) 
     Majoritatea tarilor ortodoxe fiind comuniste si având ierarhi sabotati, Stalin a hotarât ca Sfântul si Marele Sinod Panortodox sa se reuneasca la Chambésy, lânga Geneva [astazi, tot la Geneva, cercetatorii cheltuiesc miliarde de euro pentru a descatusa energia celei mai mici particule din univers, pe care au denumit-o „particula lui Dumnezeu” iar comunistii rusi cer canonizarea lui Stalin!]. Azi, în comunismul capitalizat are loc o schimbare de directie: raiul nu mai e în cer, ci pe pamânt, raiul colectiv, raiul social (republica penitenciara sau „big brother”-iana). Toti crestinii lupta pentru a ajunge în rai si astfel sunt angajati în mod automat în lupta pentru realizarea comunismului capitalizat, a raiului! Stalin redivivus!    “Nu societatea în care traim ne mântuieste, ci felul în care traim în ea… Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieste în Sodoma” - Sf. Ioan Hrisostom
     Majoritatea tarilor ortodoxe fiind comuniste si având ierarhi sabotati, Stalin a hotarât ca Sfântul si Marele Sinod Panortodox sa se reuneasca la Chambésy, lânga Geneva [astazi, tot la Geneva, cercetatorii cheltuiesc miliarde de euro pentru a descatusa energia celei mai mici particule din univers, pe care au denumit-o „particula lui Dumnezeu” iar comunistii rusi cer canonizarea lui Stalin!]
     România foloseste deja noua energie. Preotii sunt platiti din banii partidului comunist capitalizat. Totul se deruleaza ca înainte, cu o singura schimbare, pe care nimeni nu o distinge la prima vedere. O schimbare de directie: raiul nu mai e în cer, ci pe pamânt, raiul colectiv, raiul social (republica penitenciara sau „big brother”-iana). Toti crestinii lupta pentru a ajunge în rai si astfel sunt angajati în mod automat în lupta pentru realizarea comunismului capitalizat, a raiului!


Virgil Gheorghiu





         "Draga domnule Gheorghiu,

           N-am citit nimic, in nici o literatura, care sa se apropie, cat de departe, de teroarea istoriei pe care o indura personajele Dumitale. Consider Ora 25 una dintre cele mai mari carti ale generatiei noastre, din toate tarile"

                  Cu buna prietenie Mircea Eliade"







"Consider ca romanele dumneavoastra - ORA 25 - PERAHIM si NEMURITORII DE LA AGAPIA, sunt capodopere si carti fundamentale pentru intreaga literatura universala a acestui secol, in care s-a scris totusi mai mult decat in sapte mii de ani. PERAHIM are o rigoare in fata careia Descartes, la Rochefoucauld si Voltaire s-ar fi inchinat " 

                   Istoric si critic literar Marian Popa






Aici puteti citi romanul ORA 25: http://maramuresfiliala.files.wordpress.com/2013/11/91943869-ora-25-virgil-gheorghiu.pdf

http://www.librariabucuresti.com/Carti-Ora_25-5525.htm